„La o masă au stat şi au vorbit/ Între
halbele sparte ale beţivilor/ Între unduirile ospătăriţelor/ Mişcarea buzelor
de peşte/ Forfăitul muştelor/ Mişunând în noapte/ Cu o oaie de pluş la geam/ În
loc de gutuie de trandafir/ De vulpe îmblânzită” (Nicoleta Onofrei)
Ion Avram: autoarea se desprinde de atitudinea cerebrală care o caracteriza, intrând
în trăire, în ceea ce înseamnă “poezie”; îmbină foarte bine aceste două
caracteristici în textele acestea.
Anca Şerban Gaiu: dacă înainte lirica îi era mai dură, mai
concretă şi mai picantă, acum este mai languroasă, mai feminină; textele au
imagini frumoase, conturând o atmosferă nedefinită.
Stela Iorga: poate fi observată o schimbare a registrului poetic, nu ca evoluţie, ci
din punctul de vedere al expresiei; semantică puternică; înverşunare şi
tandreţe curajoasă.
Leonard Matei: îi place, pentru că acum se vede căutarea;
autoarea nu mai vine cu exactităţi.
Octavian Miclescu: dacă înainte era angoasantă şi adolescentină,
acum autoarea se grăbeşte, parcă, să se maturizeze; în textele din acestea,
autoarea nu s-a luat în serios; totuşi, există şi fragmente care rămân.
Gabriel Nicolae Mihăilă: e mai mult o nevoie de a scrie poezie, în loc de a exprima ceva; în
schimb, are multe imagini inedite.
Florin Buzdugan: mai
relaxat, suspendat între două stări existenţiale, mereu sfârşind prin
retragere; dacă înainte cobora în beci, acum urcă la fel ca drepneaua.
Săptămâna aceasta vă citeşte Dan Cătălin Rîclea. De la ora
aproximativă 18:00. La “Viaţa Liberă”.
A consemnat
Alexandru Maria
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu