să facem un copil, peter sragher

peter sragher născut în 1960 la bucurești. căsătorit cu cristina. are un fiu, david-thomas. a studiat în orașul natal germanistică. volume de poezie. de ce m-ai făcut sărutul urii, ed. du style, bucurești, 1995; vitrina – performance alcătuit din poezii de peter sragher și saviana stănescu pentru actori în șase limbi; regia: theodora herghelegiu, muzică: lucian ban, buc., 1999. să facem und copil, ed. paralela 45, buc., 2003. de ce m-ai făcut doamne / por qué me hiciste Dios, în română și spaniolă, trad.: al. calciu, editions amb, buc., 2005. ioan es. pop, peter sragher, robert şerban. căruţă încărcată cu nimic / ein karren beladen mit nichts, antologie bilingvă de poezie, ed. brumar, timişoara, 2008. traducere a unor poeți austrieci contemporani : bernhard widder, ernst david, gerhard kofler, bruno weinhals şi christian loidl. mai multe burse în austria. a participat la mai multe festivaluri de poezie în columbia, argentina, cuba, mexic, egipt, belgia, austria, etc.. a citit din poezie şi la paris și new york, berlin. expoziție foto. în 2007 și 2008 prezintă expoziția sa de fotografie alb-negru lemn viu, lemn rupt, lemn mort în prater și lobau – austria, la bucureşti, reșița şi slobozia. exponatele fotografice sunt însoțite de meditații ale autorului intitulate despre lemn şi o prezentare multimedia. 2010 – microexpoziţii la lecturile de la reşiţa şi bucureşti. organizator. din 2008 este directorul secţiunii internaţionale a « festivalului internaţional de literatură serile de poezie ale revistei antares », care se desfăşoară la galaţi şi brăila. membru al consiliului « uniunii scriitorilor din românia » şi al « grazer autorenversammlung » din austria.

Poeme din volumul de versuri "să facem un copil", Editura Paralela 45, Bucureşti, 2003.

să facem un copil

plămădit din

săruturile noastre

să se nască

precum o îngemanare a

pământului cu

cerul

să facem un copil

prăbuşindu-se din

întindere

proaspăt născut din

calea străbătută de noi

pe coada unei

comete

să facem un copil din

pământ

mustind de seva

iubirii noastre

să facem un copil trecut

prin trupul tău

copilul fie

cuvântul

rostit de buzele tale

căutând buzele mele

în faptul serii

copilul fie

gândul meu

aşezat pe lumina

ochilor tăi

până prinde corp

să facem un copil

din trecerea timpului

din rostirea cuvintelor

din respiraţia ta

pierdută în

fericire

să facem un copil

şi distanţele n-o să

mai existe

căci spaţiul vom fi

noi

să facem un copil

şi să ştergem din memorie

timpul

să trăim până ne atinge

sfârşitul

după ce stelele

au murit uitate

de căldură

explodând una după

alta

lăsând depărtarea

goală

să facem un copil

fără de

mărgini

iar moartea să i se

închine

precum unui zeu

să facem un copil

şi să-i dăm sângele nostru

ca să ardă în fiecare

dimineaţă

odată cu soarele

roşu

până trupul lui

există în

rază

şi se întoarce

într-un târziu

în lumină

mersul tău

felină

ferindu-se

fugind

de oameni

mersul tău

pândind încordarea

timpului

mersul tău

desfăcând munţii

în stânci şi ape

coborându-le culmile

la ţărm de mare

mersul tău

ascuţindu-şi paşii

de întuneric

până devin cuţite

mersul tău

înghetat în

gest

surprins în unduirea

corpului

lăsându-se pradă

înaintării

mersul tău

cu ghearele lui

despică din spaţiu

ritmul

la noapte eşti mască africană

dansezi cu întunericul pe

trupul meu

părul tău învârteste

peisajul îmbracat în mărgele

topite de foc

scânteile din chipul tău

curbează noaptea

până se loveşte

de pietre

glasul tău spulberă

aerul în fărâme de

culoare

dezbrăcată în faţa lunii pline

eşti ritualul iubirii

ridicând pământul

într-o privire

până atinge

buzele pământului

sudoarea îti încovoaie

trupul de abanos

ochii tăi scânteiază de dorinţă

se întind pe pieptul meu

mâinile tale

coboară

felin

pe pielea mea

şi îmi devoră inima