 |
| Marius Grama |
În poemele
prezentate vineri, Marius Grama a abordat, curajos, o temă grea: fericirea. Sau
absența ei, după cum au remarcat mulți. E un subiect al cărui cadru de discuție
e trasat de peste 2000 de ani în filosofie și care nu s-a schimbat foarte mult până
azi. Și astăzi se vorbește despre fericire cam în același mod ca în
Antichitate. Dar acolo unde filosofii, biologii sau psihologii nu mai aduc mare
lucru, poeții pot arunca o lumină nouă!
Dacă aș vedea
fericirea pe scara autobuzului, aș alerga după ea! (Ioan Gh. Tofan)
Un unghi foarte
intelectualizat, mai mult epic decât liric. Parcă e demonetizată fericirea. E
un univers tragic prin derizoriul fericirii. (Stela Iorga)
Demonstrația
științifică lirică perfectă a faptului că fericirea nu există. (Adi Secară)
Un discurs mult
prea cerebral în detrimentul părții lirice. Poate că în carte se va integra mai
bine. Luate individual, aș fi vrut mai multă poezie. (Anca Șerban Gaiu)
Scris perfect!
Autorul e sarcastic și dur. Poate datorită vârstei. (Viorel Crăciun)
Texte foarte
frumoase, dar, parcă, prea liniare. În unele pasaje nu e nimic care să iasă în
evidență. (Ilie Răpcianu)
Nu lipsesc
ideile și talentul, dar e prea sigur pe el. Arată că încă nu știm ce este
fericirea. (Cristina Dobreanu)
În texte nu se
vorbește despre fericire. Accentul cade pe absența ei. Parcă lipsește o
sclipire. Ar trebui mai puțin autocontrol. (Octavian Miclescu)
Texte cerebrale,
combinații inteligente de cuvinte frumoase. (Nelu Păcuraru)
Astăzi, la
sediul Cotidianului „Viața Liberă”, orele 18, ne va citi prietena noastră,
tânăra poetă Ioana Andrada Tudorie, care pribegește cu locul de muncă de-a
lungul întregului continent.
Andrei Velea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu