O FIARĂ CU PUIUL ÎN DINȚI

Marius Grama

(…) va veni o vreme/ când cel mai cald umăr pe care vei putea plânge/ va fi al unui braț de robot/ va scârțâi empatic/ te va mângâia apăsat/ și îți va netezi creștetul exact așa cum a fost programat/ să nu te temi/ îți va înțelege suspinele în orice limbă vei vrea să le articulezi/ îți va fi confident/ va umple încăperea cu o muzică în care să îți îmblânzești furia/ și va elibera un parfum de pâine caldă/ ca în paginile electronice despre acasă (…)

(Marius Grama – cu Dumnezeu la revizie) 

”În textele prezentate, Marius Grama pare tributar stilului jurnalistic, ceea ce poate duce la o dospire care să-l recomande; discursul liric tinde să se dezvolte mai mult pe lungime decât pe adâncime; își expune lirismul în mod direct, fără fasoane, un pic agresiv, chiar – lăsând emoția mult în spatele textului care, deși este scris inteligent, pare prea sigur la un moment dat, ceea ce poate fi un dezavantaj.” (Stela Iorga)

”Satira și umorul ce transpar din texte sunt bine venite; se simte mai mult suflet și culoare decât în ce ne-a mai prezentat și pare a avea o fiară care umblă cu puiul în dinți.” (a.g. secară)

”Deși pare o poezie de notație, de observare, are lirism.” (Ana-Maria Panagatos)

”Texte bine structurate, cursive, retorice, fără îndoieli, fără dubii.” (Cristina Dobreanu)

”În fiecare poezie vine cu un mesaj, are o propunere; astfel, mizând mai mult pe mesaj decât în textele anterioare, trimite liricul, abia creionat, în fundal; bine structurate și cu metafore frumoase.” (Anca Șerban Gaiu)

”În poezie, nici măcar nu trebuie să ai mesaj; poți veni cu un mesaj banal și poezia să fie extraordinară, sau să ai un mesaj subliminal, fără a influența calitatea poeziei; îl văd construind cu siguranța celui care știe ce are de făcut; ca eseu, n-aș avea ce să-i reproșez; are acel ceva, de reportaj, cu care ne-a obișnuit – ce-i drept, nu în toate; pe alocuri, are multă gingășie, emoție și sensibilitate, chiar și acolo unde merge pe senzație; unde este ironic, unde pastișează, este chiar hâtru.” (Victor Cilincă)

”Stăpânește cuvântul – discursul curge bine, merge pe orizontală, înainte, înapoi, în trecut, în prezent, în viitor; are înflorituri baroce; autorul se ascunde, parcă, după niște perdele – ceea ce duce la pierderea adâncimii; parcă vede printr-o lupă și nu arată; îi lipsește magia.” (Simona Toma)

”Ca plusuri – are forță existențială, imaginile susțin bine dialectica povestirii; ca minusuri – mottourile aglomerează explicativul; stilul i-a rămas neschimbat, ceea ce poate fi și bine, și rău.” (Leonard Matei)

”În ceea ce mă privește, dacă-mi sună bine la ureche – sunt OK; mi-au plăcut; textele se leagă, au un drum/ fir al lor care mărește tensiunea și liricul; se vede că este meseriaș în modul cum scrie.” (Gabriel Gherbăluță)     

      

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,30, citește Paul Budeanu; flash-ul literar: Victor Cilincă.