vineri, 8 decembrie 2017

POEZIE DIN PAHARUL CU ZARURI


Leonard Matei


pompierii au fost alertați să prindă căprioara/ se lungise cât toată faleza și scăpa din prinsoare/ ca un elastic își trăgea când capul când copitele/ a scăpat de oameni de legi de câini și de umbre/ a murit de moarte bună/ pentru senzaționaliști asta era știrea cea mare (…)/ un copil fugit de acasă ar fi pus mâna pe ea (…)/ acum ne întrebăm unde putem găsi un înlocuitor pentru ea/ cred că o vom face mare din tablă (…)
(Leonard Matei – Căprioara de tablă)   




”Se vede la Leonard Matei o schimbare în mai bine, un pas înainte; m-au surprins poemele mai lungi, mai concrete, mai consistente; au mai multă poveste - nu mai sunt numai de stare; s-a mai maturizat, i-ar trebui mai multă coerență.” (Andrei Velea)
”Texte bine controlate, suprarealiste – deși, la el, o etichetă nu este necesară; are umor de mare calitate și o nebunie frumoasă; poemele sunt legate, are puterea de a simboliza; pe scurt: numai bune pentru o carte.”(Victor Cilincă)
”Vine cu un suflu nou; discursul este mai bine dozat; toate poemele au o poveste spusă într-un registru suprarealist; mesajul este unitar; au multă substanță, sunt încărcate de sens și scrise pe un ton degajat.” (Anca Șerban Gaiu)
”O creștere artistică – în sensul unei deschideri, de bun augur, către alte teme; sub pretextul unei ironii în surdină, atacă probleme serioase și tragice; are o cheie de umor în abordarea unor tragisme; își asumă teme majore într-un stil jurnalistico-suprarealist; un exercițiu stilistic remarcabil; ridică banalul la rangul de eveniment; și-a găsit un limbaj personal pe teme extrem de sensibile; își dă măsura talentului; o acutizare a conștiinței artistice, un dicteu liric bine realizat; arhetipează faptele și locurile.” (Stela Iorga)
”Poeme reușite; o schimbare care era de așteptat la Leonard Matei – pentru că începuse, deja, să caute și să se caute.” (Marius Grama)
”Textele din această seară îmi sugerează un pahar plin cu zaruri care au, fiecare, inscripționate cuvinte în loc de puncte și care, aruncate oricât, nu se îndepărtează de arealul personal.” (Viorel Crăciun)
”Era de așteptat acest salt; pare mai împlinit; ironia plus inteligența și talentul se completează bine; cu încă un grupaj asemănător, ar putea publica o nouă carte în care să se îmbine postmodernismul cu suprarealismul.” (a.g. secară)                                                                                                                        
Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul Cotidianului „Viața Liberă”, va citi MiNa Maria.

vineri, 1 decembrie 2017

Cronică de cenaclu: Dialogul ca monolog spart


Flash-ul literar a fost prezentat de Ilie Răpcianu și a cuprins o lucrare referitoare la Radu Gyr - poet, dramaturg, eseist și gazetar - a cărui creație a cunoscut o ascensiune deosebită în temnițele comuniste. Deși succintă, lucrarea a fost interesantă, cu mențiunea că a fost un preludiu la o prezentare mai amplă cu ocazia Simpozionului Național ”Mărturisitori ai dreptei credințe din eparhii în timpul regimului comunist”, organizat de Seminarul Teologic ”Sf. Andrei” din Galați în data de 27 noiembrie a.c. la Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității de la Dunărea de Jos.
Apoi, Anca Șerban Gaiu ne-a surprins cu două acte dintr-o piesă de teatru intitulată Memoriu tehnic, o compoziție prin care poeta și-a încercat condeiul în teatru și - după comentariile celor prezenți - s-ar părea că talentul o slujește și în acest sens, ba, mai mult, demonstrează că poezia prinde întotdeauna bine teatrului.
”La Anca Șerban Gaiu, dialogul este un fel de monolog spart; replicile sună cam la fel la toate personajele; are nevoie de mișcare, de descrierea gesturilor etc.; la ea, umorul are mai multe fațete: umorul aluziv, umorul paradoxal, umorul critic etc.; multe replici au încărcătură poetică; are instinctul teatrului; are toate ingredientele - îi mai trebuie legăturile și un punct culminant; are probleme cu tehnica de construcție.” (Victor Cilincă)        
”Aplaud această piesă de teatru foarte reușită.” (Ilie Răpcianu)
”Totul este viu, are energie, curge bine, este ancorată în realitate; are umor și are căldură; repetițiile fac bine textului.” (Mihaela Brumar)
”Replicile sunt firești și umorul - aliniat la prezent; ar putea fi mai diversificată.” (Nelu Păcuraru)
”Atenție la inadvertențele de timp/ perioade.” (Paul Budeanu)
”Acțiune captivantă și plină de umor.” (MiNa Maria)
”Un puzzle în care a reușit să așeze piesele în mod fericit; și-a adunat ideile într-un act și jumătate – bine scrise, cu haz; are și mici trimiteri în zona SF; trezește interesul, are personaje savuroase - unele dintre ele caracterizându-se prin nume, altele - prin limbaj etc.” (Marius Grama)
Astăzi, la ora 18,30, lectură și flash-book: Leonard Matei. 
Ion Avram

vineri, 24 noiembrie 2017

Cronică de cenaclu: Fetița care se uită în ochii veșniciei

În flash-book-ul serii, prezentat de Victor Cilincă, am aflat, pe scurt, că Serge Brussolo - scriitor francez de fantastique, science fiction, triller şi roman istoric - a revoluţionat, prin stilul său original şi distinctiv, literatura science-fiction franceză.
În continuare, Petra Ana Mirică-Bobiţ, elevă în clasa a VI-a la Şcoala Generală Nr. 28, a citit un grupaj de zece poezii, după ce ne-a prezentat cele trei plachete de poezii ale sale: Poezii de suflet, publicată la vârsta de 9 ani, urmată de O lume de poezie şi Visuri - creaţii pentru care a primit o serie de premii în Italia, Republica Moldova şi România, fiind admisă în 2015 la Academia Artă şi Cultură din Salerno, Italia. Spicuim din părerile colegilor:
”O poezie plină de puritate, cu pasaje în care se întrezăreşte filonul maturităţii.” (Marius Chiru)
”Are maturitate, dar poezia este un joc destul de complex, care se dezvoltă odată cu evoluţia culturală şi meditativă; mi-a plăcut - se vede talentul.” (Andrei Velea)
”Trăieşte în prezent - în ciuda faptului că poezia este, oarecum, elegiacă; imagini frumoase, pure; se vede inocenţa copilăriei; are foarte multă lumină; are un lirism spre epicizare; să evite aglomerările de epitete; visează frumos.” (Gabriel Gherbăluţă)
”Mi-a amintit că trebuie să aleg întotdeauna lumina - şi nu întunericul, bucuria - şi nu tristeţea.” (Anca Şerban Gaiu)
”După cum scrie, îşi depăşeşte cu mult vârsta; temele sunt adecvate, nu se duce spre teme adolescentine; are sclipiri grozave; are elementele necesare pentru a evolua; încearcă să transmită şi nu să şocheze; o aşteptăm cu interes.” (Marius Grama)
”Îşi construieşte o lume ideală din care ne trimite nişte secvenţe; prea serioasă - să lase loc în texte şi jocului.” (Simona Toma)
”Poezii sincere; să scrie despre ce simte.” (Ilie Răpcianu)
”Sintagme lirice convingătoare, originale; înclinaţia către frumos este lăudabilă; se vede că are curajul să se uite, o clipă, în ochii veşniciei.” (Stela Iorga)
”Te poţi înşela, imaginându-ţi un autor matur cu suflet luminos; are alcătuiri neobişnuit de frumoase şi inedite.” (Victor Cilincă)

Astăzi, la ora 18,00, lectură şi flash-book: Anca Şerban Gaiu. 
Ion Avram

vineri, 10 noiembrie 2017

Cronică de cenaclu: Victor Cilincă - autor de onoare!


Pasionat până la înrobire de genul literar pe care îl numim "teatru", Victor Cilincă aduce şi de data aceasta - să ne amintim de "Henri Mathias Berthelot, generalul generalilor" - un pasaj din istoria românilor, scoţându-l la rampă pe generalul Eremia Grigorescu, într-un fragment din piesa "Cartea de scrum"; informat până-n dinţi, cu un limbaj atent subdialectat şi cu umorul negru pe care i-l ştim, el scenografiază - împingând realismul într-un suprarealism captivant şi convingător - aspectele dramatice specifice oricărui război, cu trimitere expresă la Primul Război Mondial: foamea, bolile, sărăcia, crimele, trădarea - într-un cuvânt, toate formele de degradare umană în care se ajunge în astfel de situaţii. De altfel, tot ce scrie/ compune/ realizează Victor Cilincă îl recomandă ca "Autor de onoare" al cenaclului "Noduri şi Semne", al Galaţilor, al Literaturii Române.
"Foarte multe detalii istorice - ceea ce l-a făcut greu de urmărit; m-a dus cu gândul la "Dinţii" lui Matei Vişniec; Victor Cilincă tine mult la detaliul realist/ suprarealist. Mi-ar plăcea să văd această piesă jucată." (Andrei Velea)
"Sunt fermecată de acest compozit între realitate şi ficţiune, de modul cum reuşeşte să ducă elementul din real în ficţiune; scenele sunt frumos echilibrate şi personajele atât de bine creionate, încât m-a emoţionat. " (Stela Iorga)
"Replicile - cam lungi; dacă le-ar scurta, ar deveni mai dinamic." (Paul Budeanu)    
"O piesă emoţionantă." (Marius Chiru)
"Mi-a plăcut textul; replicile - bine potrivite şi captivante." (Nelu Păcuraru)
"Cursiv, are lejeritate în scris; un amestec de derizoriu al destinelor, al situaţiilor; autorul pare prea detaşat şi nu implicat - ceea ce îl face, oarecum, livresc, deşi unele detalii sunt de-a dreptul poetice şi umanizează lucrarea." (Cristina Dobreanu)    
"Oralitatea se întrepătrunde bine cu apetenţa pentru detalii; unele personaje au nume de un comic caragialesc; lucrarea mi se pare complexă, enciclopedică." (Nichita Sava)

Astăzi, la ora 18,00, va citi Ion Avram; flash-book - Victor Cilincă. 
Ion Avram

vineri, 3 noiembrie 2017

Cronică de cenaclu: Versul umbră a versului


Prezenţa poetului Ion Zimbru în Cenaclul "Noduri şi Semne" a adus, ca de fiecare dată, nota de vivacitate şi spectacol; verva sa, replicile spontane şi literaturizate în stilul binecunoscut au revigorat fluxul poetic/ literar al participanţilor, scoţându-l din rutina în care se cantonase de la o vreme şi… - poate, cel mai important câştig al serii - este promisiunea poetului că, în viitor, va participa mai des la întrunirile cenaclului. Comentariile au fost încinse, dar suportabile şi la obiect.
"Se vede că textele sunt trăite la intensitate maximă şi nu doar cugetări; aş menţiona două versuri care cred că-l rezumă pe Ion Zimbru: "Ce înalt şi frumos e urcuşul spre bază şi ştiu toată moartea pe de rost"." (Ilie Răpcianu)
"Am dat, într-o zi, peste versul "ce noapte scurtă cu picioare lungi"; versul acesta a fost primul contact cu poezia lui Ion Zimbru, m-a impresionat şi, ca urmare, l-am decupat şi l-am aplicat undeva la vedere; unele abordări ale poetului m-au trimis şi la critica psihanalitică a lui Freud. Captivant şi interesant." (Nichita Sava)
"O selecţie de poeme foarte variată în seara aceasta; a dovedit că poate fi la cea mai mare înălţime chiar şi cu aforismele; eu îl prefer cu texte clasice, pentru că au o muzicalitate impresionantă; trebuie să ai un anume soi de cultură ca să-l înţelegi pe Ion Zimbru; nu-i lipsesc paradoxurile cu care ne-a obişnuit; are mesaj filozofic şi un mod personal de a face reverenţă în faţa lumii şi a vieţii; multă poezie adevărată; fiecare vers este umbra altui vers." (Victor Cilincă)
"Are de toate: viaţă, moarte, gutui, dulceaţă de gutui; are versuri singure foarte puternice." (a.g. secară)
"Ion Zimbru este Ion Zimbru - un reper poetic pentru oraşul nostrum, pentru cenaclul nostru, pentru mine personal." (Anca Şerban Gaiu)
"Când citesc poezia lui Ion Zimbru, este ca şi cum aş deschide o uşă, şi încă o uşă, şi încă o uşă." (Ana Maria Panagatos)
"În ciuda zâmbetului discret pe care ţi-l inspiră, textele sunt meditative, profunde, unitare, cu o anumită tristeţe în fundal; limita dintre banal şi profund este foarte subţire; vocabularul pare tributar anilor '60 şi chiar lui Nichita Stănescu, dar, la el, prospeţimea metaforei îl salvează." (Andrei Velea)

Astăzi, la ora 18,30, va citi Victor Cilincă.
Ion Avram

vineri, 20 octombrie 2017

Cronică de cenaclu: Proză șampanizată



(…) După un entuziasm aproape copilăresc, privesc în jurul meu fără să înţeleg. Harnaşamentul de pe mine apasă din ce în ce mai greu. M-aş lepăda de câte ceva, dar nu ştiu de unde să încep. Trag de câteva şnururi de piele fără succes. Un nor de praf depărtat ce creşte constant îmi atrage atenţia. Curios, las alte preocupări şi mă îndrept cu paşi repezi spre coloana alburie. Din colbul drumului, şiruri nesfârşite de soldaţi romani răsar în pas cadenţat. E o întreagă legiune! Mă privesc nedumerit de ce sunt îmbrăcat la fel. Oare m-am rătăcit, sau am dezertat? Orice s-ar întâmpla, onoarea trebuie salvată! După o scurtă alergare, mă înfig cu tupeu în front. (…)
(Viorel Crăciun - BOABA DE STRUGURE sau Arta înţepenirii la români)
Viorel Crăciun şi-a făcut intrarea în cenaclu cu două proze - una scurtă şi una ultrascurtă - care au fost primite foarte bine, în pofida emoţiilor şi îngrijorării autorului.
„O proză sprinţară, pigmentată cu umor şi cu un argou bine condus; are stilul conturat deja şi vioiciune în exprimare; este atractivă şi amuzantă; ar fi interesant un ciclu de astfel de proze scurte; textul îşi păstrează tensiunea şi îmbată cititorul ca o şampanie savuroasă.” (Stela Iorga)
„Are har şi umor şi, pe ici pe acolo, chiar pasaje poetice.” (Ioan Gh. Tofan)
„O proză excelentă; are ceva din umorul englezesc necoroziv; modul cum foloseşte epitetele este de bun augur; are o eleganţă a stilului; se vede că este un scriitor născut, nu făcut.” (Victor Cilincă)
„Aş asocia textul cu sintagma celebră râsu'-plânsu'; pare potrivită pentru acel tip de carte de vacanţă de care, unii dintre noi, poate-şi mai amintesc; are unele subtilităţi, dar şi mult de lucru.” (Gabriel Gherbăluţă)
„Are stilul bine format; atenţie la inadvertenţele de timp/ epoci.” (a.g. secară)
„Text cursiv; tema nu impresionează; este atractiv, trezeşte curiozitatea; glumiţele marinăreşti alternează cu unele sofisticate; un Ion Creangă urban, modest; are şi mici fragmente poetice.” (Marius Grama)
Semnalăm, cu această ocazie, apariţia cărţii „Şase oameni de hârtie” a prozatorului Dimitrie Lupu, la EDITURA (E9) NOUĂ din Bucureşti. Felicitări!... şi aşteptăm cu nerăbdare lansarea.

Astăzi, la ora 18,00, va citi Cristina Dobreanu. 
Ion Avram

vineri, 13 octombrie 2017

Cronică de cenaclu: Personaje vii în spațiu înțepenit


(…) Privi fascinat sânii planturoşi ai divei, struniţi ca doi armăsari, părând însă gata să scape de strânsoarea rochiei fără umeri. Păşi încălţat peste marginea havuzului. Ea îl văzu şi se opri, îndreptându-şi spatele gol. Ajuns în dreptul ei, întinse mâinile tremurânde, dar nu îndrăzni s-o atingă. Se mulţumi să mângâie aerul care o înconjura, de parcă ar fi modelat-o cu mâinile, ca pe o păpuşă de lut. Apoi urmări, nu prea mirat, metamorfoza. Părul bogat şi lung al blondei platinate se scurtă, iar pe frunte îi crescu un breton. Trăsăturile feţei se modificară treptat, lăsându-l să vadă… chipul Marianei.(…)
(Pe malul de lut al fluviului - fragment)

Prozatorul Ioan Gh. Tofan a prezentat capitolul Cu Anita Ekberg în Fontana di Trevi, din romanul în lucru Pe malul de lut al fluviului (Călătorii paralele II). Redăm din comentarii:
”A reuşit, nu prin explicare, ci prin eticul însuşi, prin personalizarea unui anumit tip de inşi care se caracterizează prin modul cum se comportă şi vorbesc; să fie un pic mai liber în exprimare, pentru că lucrează prea strâns şi cu detalii multe; are atmosferă; dorinţa de a exprima o exactitate îl deserveşte; are condei - să-l lase mai liber, cuvântul - să zburde, să ţopăie; adunarea informaţiei şi folosirea ei este de bun augur, cheamă cititorul la text; personajele sunt vii, dar spaţiul este redat ţeapăn; se vede că, la el, arhitectura scrisului este nativă, dar prea o forţează să treacă prin nişte porţi mentale.” (Dimitrie Lupu)
”Am urmărit greu textul; descrierile prea lungi devin plictisitoare, neatractive; nu are suspans; prea puţin pentru cât text a fost.” (Ilie Răpcianu)
”Prea multe detalii în descrieri; pasajele de realism magic sunt incitante; pregăteşte prea mult punctual culminant.” (Simona Toma)
”Se vede că a evoluat; explicaţiile cu care vine, chiar şi după finişul naraţiunii, îl deserves.” (Viorel Crăciun)
”Deranjează preţiozitatea detaliului; nu are transfigurare şi tensiune artistică; enumerările de detalii nu sunt relevante într-o arhitectură a emoţiei, a esteticului.” (Stela Iorga)
”Rigurozitatea cu care lucrează textul vine din firea autorului şi e greu de luptat cu asta; scrie mai fluent şi mai bine ca până acum.” (Anca Şerban Gaiu)

Astăzi, la ora 18,00, va citi Viorel Crăciun.
Ion Avram

vineri, 6 octombrie 2017

Cronică de cenaclu: Ilie ia lumea la scuturat

Copilul poet Ilie Răpcianu revine în Cenaclul Noduri şi Semne după câţiva ani de absenţă – acum, în calitate de elev în clasa a X-a la Seminarul din Galaţi. Cu această ocazie, am aflat că, între timp, a fost premiat cu Menţiunea I la Olimpiada Naţională de Limbi Clasice – materia greaca veche şi că intenţionează ca, după seminar, să se specializeze în limbi clasice. Cele zece poeme prezentate au fost primite cu interes şi curiozitate.
”Mici adevăruri la care a ajuns, conform studiilor sale; teme curajoase – lumina, întunericul, divinitatea – tratate, oarecum, la suprafaţă; mai are de săpat.” (Simona Toma)
”Toţi am început cu astfel de mici adevăruri pe care le credeam importante; poemele au filon liric şi fir epic; textele, bine conduse, au atmosferă şi multă meditaţie.” (Anca Şerban Gaiu)
”Texte hiperfilozofice; poezia şi religia mi se par antagonice în sensul că poezia este, în genere, demistificatoare; are limpezime, sensibilitate şi multă meditaţie; sunt premize să scrie bine.” (Andrei Velea)
”Texte pretenţioase în limbaj, în tematică şi mesaj; multă meditaţie şi filozofare; ideatic, este coerent şi bine articulat.” (Cristina Dobreanu)
”Mici insuliţe lirice; încercări de a-şi defini eul, universul personal; cheia lirică nu-i încă definită; se vede o catapultare serioasă către marile probleme ale lumii; îşi caută vocea interioară; un mic răzvrătit care-şi pune întrebări, ia lumea la scuturat –  şi  asta-i bine.” (Stela Iorga) 
”Salut venirea unor tineri în cenaclu, mai cu seamă atunci când sunt şi cunoscători ai limbilor clasice!” (Ioan Gh. Tofan)
”Foarte tânărul autor din seara aceasta are o viziune extraordinar de matură, fină, o siguranţă a scriiturii, deja o filosofie de viaţă, pe un ton trist, însă demn, reuşeşte alcătuiri neaşteptate! Mă înclin în faţa lui chiar şi pentru superbul titlu ‹‹Lumina este întuneric privit prin ochii unei lumânării››. Un adevăr descoperit, un fel de Teorie a relativităţii… poetice! Şi, atenţie: o construcţie specială – nu o lumânare, ci… “lumânărie”! Reţin şi “poemul ‹‹Eu sunt negru…›› - o demonstraţie de logică în paradox, scrisă cu sfială. Are atmosferă! Chiar şi acolo unde consemnează mai sec, mai prozaic, nu uită însă drumul spre un final coerent, evitând să lege doar, prin prozaic, mai multe construcţii frumoase în sine.” (Victor Cilincă) 

Astăzi, la ora 18,30, va citi Ioan Gh. Tofan.
Ion Avram

vineri, 29 septembrie 2017

Cronică de cenaclu: O voce lirică autentică


la răsărit mergeam să înotăm/ pe câmpuri/ înaintam printre ierburi/ printre rădăcinile acelea amare/ ce păstrează lumina în ele/ făceam pluta/ pălăriile galbene ne atingeau/ cu borurile umede/ deschideam ochii/ şi apa se umplea de cercuri (Anca Şerban Gaiu - În largul câmpiei)
Aşa cum a promis, Anca Şerban Gaiu a revenit şi ne-a prezentat opt poeme şi o proză scurtă; redăm din comentarii:
”Poezia nu se învaţă – cu ea te naşti ori nu; îmi place grupajul prezentat în această seară. Proza m-a trimis la 1001 de nopţi şi mi se pare, mai degrabă, un poem.” (Gabriel Gherbăluţă)
”Proza este scrisă bine, deşi cam incoerentă; în poezie, două-trei texte sunt excelente, atât ca imagine, cât şi ca metaforă – dar, ca şi în proză, îi lipseşte coerenţa şi ideea. Să fie mai aşezată!” (Andrei Velea)
”O poezie, în aparenţă, bună, dar citită prea plat; reuşeşte să creeze stare şi imagine, dar nu transmite şi mesaj; deşi talentată, pare cam neglijentă la scris; să fie mai atentă la concordanţa timpurilor. Este aproape de a scrie foarte bine.” (Marius Grama)
”Textele constituie un poem de la un capăt la altul, mai ales dacă ar avea elemente de legătură, pentru că au acelaşi cadru; deşi creează o abundenţă de imagini, nu le duce mai departe.” (Simona Toma)
”Multe imagini şi metafore spirituale care te duc cu gândul la o slujbă religioasă; texte care, parcă, m-au reprimit bine în cenaclu.” (Ilie Răpcianu)
”Multe imagini şi metafore excelente, dar nesusţinute totdeauna de text; nu-şi duce fluxul liric pe distanţe mai mari; o voce lirică autentică; dacă nu ar tropăi prin metafore, ar fi mai bine; în proză, mi-a prins atenţia - chiar dacă, pe mine, exotismele nu mă impresionează; să fie mai cerebrală în privinţa suflului liric.” (Stela Iorga)  
”Prin situarea între credinţă şi tăgadă, transmite un ecou arghezian; structura internă este bună; mi-a plăcut.” (Nichita Sava)
”Sintagmele, deşi surprinzătoare prin ele însele, nu ajută poemele; nu m-a introdus în atmosferă; pare o sentimentală care se îndepărtează de sentiment.” (Cristina Dobreanu)
”În poezie, are continuitate; în proză, i-aş recomanda să se dezvolte pe spaţii mai largi.” (a.g. secară)                 

Astăzi, la ora 18,00, va citi Ilie Răpcianu.
Ion Avram

vineri, 22 septembrie 2017

Cronică de cenaclu: "De ce nu sunteți voi care sunteți"?





Pentru seara din ziua naşterii Maicii Domnului, Anca Şerban Gaiu a adus şapte poeme, în care, ca poetă, s-a întrecut pe sine. Din păcate, după o oră de aşteptare, am decis să amânăm lecturarea acestora, din lipsă de combatanţi. Vorba lui Victor Cilincă: Poate că nu a fost destulă vacanţa de vară. Poate, ar mai fi nevoie şi de o vacanţă de toamnă, apoi - una  de iarnă şi să reîncepem în primăvară, de Paştele blajinilor sau, mai încolo, la Paştele cailor, a mai glumit scriitorul, sclipindu-i pieziş o lacrimă.
Se mai întâmplă, cum s-a mai întâmplat, de altfel, de-a lungul celor treizeci şi patru de ani de existenţă a cenaclului - dar, parcă-ţi vine să întrebi, să strigi asemeni lui Nichita Stănescu: De ce nu sunteţi voi care sunteţi/ hai să ne facem casă, vă strig/ sau măcar loc pentru a dormi./ De ce nu sunteţi voi care sunteţi,/ De ce dormiţi în gangul unei stele/ de ce împrumutaţi raza/ de ce nu sunteţi şi care sunteţi?/ Tristeţea, această lene a vieţii noastre/ ea, tristeţea,/ de ce din pricina ei/ să nu fiţi voi, care sunteţi,/ să nu fiţi/ voi care sunteţi/ să nu. (Simţ)    
Sau, să suspini, asemeni Ancăi Şerban Gaiu, în unul din cele şapte poeme plimbate cu emoţie şi nerăbdare pe Domnească: Toată tristeţea acestui oraş/ ne-a scămoşat ochii gurile/ ne-a pus în mâini cuţitul/ pâinea rugăciunilor/ ficaţii trestiei tăiate/ în strada mare (Toată tristeţea…)
Şi, pentru a dezice, parcă, nefericita zicere Galaţi - oraş cumplit de negustori, poeta a hotărât liniştită ca un obuz(vorba lui Ion Zimbru), că va veni cu poemele şi astăzi, şi oricând. Ba, mai mult, ne-a ademenit şi cu viitoare fragmente de proză. Şi, dacă noi, cei care suntem, nu vom dormi în gangul unei stele, poate, tiptil-tiptil, oraşul nu va mai fi total cumplit şi total de negustori. Şi, ca să nu uităm de unde am pornit, alipim cronicii şi o fotografie a lui Nichita Stănescu - naşul cenaclului nostru.
Astăzi, la ora 18,00, va citi poeta Anca Şerban Gaiu.
Ion Avram

vineri, 23 iunie 2017

Cronică de cenaclu: Demilog. O poezie a haremului


şi nu te mai mâţâi atâta cu iubirile tale/ iubeşti şi atât/ fără grade de comparaţie/ şi fără haine deasupra/ doar cu nenorocitul acela de măr/ pe care l-ai şterpelit de pe tarabă/ şi eventual cu mine pe post de suport/ al ultimei lumânări bătrâne (Gabriel Gherbăluţă - 6 nod)
prea mult te încrezi în picioarele alea filistine/ pe care ţi le desfaci ca evantaiele pictate cu ideograme/ pe hârtia lor îţi voi desena amurgul în haiku-uri cât boabele de orez/ te voi învăţa acele kanji/ care îmi bântuie somnul preludiului/ până când ţi se va face dor mă/ dor să ţi le răsfoieşti pe săturate/ după ce mă vor lăsa mâinile (Gabriel Gherbăluţă - 2 pod 1)

”Texte oarecum biografice; m-au trimis cu gândul la Godot al lui Beckett; găsim şi o uşoară zeflemea intelectuală; unul dintre pasaje reprezintă o întreagă istorie a omenirii. Sunt publicabile; o să-i fac o ofertă.” (Valentin Ajder - editor, Editura EIKON)
”O poezie excesiv de declamativă; are o urmă de emoţie, dar predomină jocul, superficialul; i-aş fi dorit mai multă profunzime; prea multă oralitate care sufocă emoţia; prea sclipicioasă; podoabe în exces; să fie mai esenţializat, mai concentrat.” (Stela Iorga)
”Nu-i dialog, nu-i monolog, ci un demilog; pare a-şi fi schimbat stilul: e mai viu, mai unitar; o poezie a rockului de azi; o poezie nu a yingului şi yangului, ci, mai degrabă, a haremului; le-ar trebui şi nişte ilustraţii.” (Victor Cilincă)
”Au un prea plin, un prea mult care le fac obositoare şi le disipează emoţia.” (Simona Toma)
”O densitate prea puternică, sufocantă, dar se salvează prin imagini.” (Andrei Velea)
”Un textualism; text experimental - de aceea, nu poate fi nici reprezentativ; parcă autorul nici nu este acolo; nu mi-a trezit emoţia pe care o aştept; am căpătat boala intrării în atmosfera textului, dar aici nu a fost cazul, nu m-a atras; un text dens, dar de suprafaţă, nu văd o profunzime la care să mă raportez; tehnic, se vede că este lucrat, calculat, premeditat; efectele cad în latura prea încărcatului; pe lângă langajul habitual, are şi un soi de morbid; poezie generoasă ca ofertă, dar nu creează emoţie estetică; nu-i pot fi beneficiar.” (Iulian Grigoriu)

Astăzi, la ora 18,30, citeşte Victor Cilincă.
Ion Avram

vineri, 9 iunie 2017

Cronică de cenaclu: Pierre



Așa-numitul flash literar al Cenaclului Noduri și Semne a fost, de data aceasta, mai lung și mai deosebit, dacă menționăm doar faptul că a avut trei protagoniști: Cristi Pavel, Victor Cilincă și a.g. secară, dar și că subiectul s-a referit la unele aspecte din viața și opera literară a scriitorului gălățean Petre Barbu - Pierre, așa cum îl alintă prietenii.
Astfel, din discuția încrucișată între cei amintiți, se poate afla că, la revista studențească Orientări, Pierre venea ca o pată de culoare în peisajul studențesc: un tip frust, ironic, închis/ mocnit, profund, care avea un fel propriu de a se autoflagela și de a jeli după ce a fost extrem de lovit de pierderea membrilor familiei. Foarte tarat de comunism, scrierile sale au multă autenticitate. În acea perioadă, una dintre prozele sale, deși premiată la acea dată de Uniunea Scriitorilor din România, a fost înroșită cu adnotări de activistul de partid – mai-marele la cultură pe județ Vasile Bontaș - și respinsă de la publicare etc. Plecat din Galați în 1991 împreună cu poeții Mihail Gălățanu și Cristi Pavel, s-au angajat în București la cunoscuta, pe atunci, revistă Flacăra; aici lucrează trei ani, după care demisionează din cauza unor șicane ale șefului revistei – George Arion. Primește premii importante pentru multe cărți și lucrări literare, excelând, în anul 2003, cu obținerea premiului Cea mai bună piesă a anului din partea UNITER pentru piesa Tatăl nostru care ești în supermarket, după  alte două piese ce i-au fost nominalizate la același concurs – La stânga tatălui (1998) și Duelistul (2000).
În partea a doua a întâlnirii, s-a citit din lucrările lui Petre Barbu și – à propos de teatru radiofonic – Victor Cilincă a venit cu un fragment audio din piesa sa Henri Mathias Berthelot, generalul generalilor, montată de Radio România Cultural cu actori de primă mână, precum Virgil Ogășanu și Dan Condurache, piesă nominalizată, de asemenea, la premiul UNITER.
În final, poetul Cristi Pavel ne-a încântat cu o spectaculoasă lectură din cartea sa de poezie Cotropitor.
Începând cu ziua de 6 iunie, se desfășoară Festivalul Internațional de Literatură Antares unde, inclusiv astăzi, vor fi prezenți și membri ai cenaclului.  
Ion Avram

vineri, 2 iunie 2017

Cronică de cenaclu: Eugrafismul Simonei

Cei care nu l-au cunoscut pe prozatorul Dimitrie Lupu, au putut afla din flashul literar prezentat de Victor Cilincă informaţii despre activitatea literară a acestuia: A debutat cu literatură SF, scrie în dulcele stil clasic, dar a trecut şi prin realismul magic, a publicat opt cărţi şi unele lucrari în diverse reviste literare; prima carte - Eşarfa neagră - i-a apărut la Ed. Dominus în 1999; a mai publicat cărţile Şapte povestiri crudeVremea mahalalelorOmul din debaraPodulMica elegie provincialăPecinginea şi Grădina cu Venus, care aminteşte de Magicianul lui Fowles. În prezent, are în pregătire cartea de proze scurte Pecadia etc.
o simonă se desface/ în fiecare dimineaţă/ în două// una pleacă/ în lume/ iar cealaltă/ îşi bea cafeaua// apoi vine noaptea// şi/ o simonă se întoarce/ la o simonă/ să doarmă îmbrăţişate/ goale// în golul mic/ al unei scoici/ uscate & o simonă aşteaptă/ pe o plajă pustie/ şi nu înţelege/ de unde/ aduce marea la ţărm/ urmele paşilor tăi & din burta nopţii/ hop!/ iese încă o simonă// într-un echilibru/ perfect/ se aşază cuminte/ pe un tăiş/ de cuţit
(simona toma - poeme din ciclul simonelor)
A urmat Simona Toma care a prezentat un grupaj de poezii - cu o parte din ele venind în completarea ciclului simonelor, din care poeta a mai citit şi altădată.
”Un grupaj de poeme aranjat cu schepsis, foarte bine realizat, un exemplu tipic de schizopoez; se prezintă ca printr-un fel de ochi de albină, care are mulţi alţi ochişori în componenţă.” (Gabriel Gherbăluţă)
”Bine legate, au ludic şi senzualitate; este inedită, cultivă paradoxul, arată fineţe, e tandră, are siguranţă în scris.” (Victor Cilincă)
”Poeme bine structurate, inteligente; are interiorizare şi nostalgie.” (Cristina Dobreanu)
”Un joc captivant al identităţilor personajului liric; muzicalitaeta şi ritmul sunt remarcabile.” (Marius Grama)
”Poemele au fost receptate frumos, dar foarte trist. interesantă ideea că, în orice moment, suntem alţii; are şi multă autoironie.” (a.g. secară)
”Biografism esenţializat - un fel de eugrafism.” (Leonard Matei)
Astăzi, la ora 18,30, va citi Gabriel Gherbăluţă.
Ion Avram

vineri, 26 mai 2017

Cenaclul merge mai departe



„în fiecare dimineață/ pisica/ lasă o dâră albicioasă/ pe parchetul cald/ mă îmbrac după/ chipul și asemănarea ta/ de la furtuna de aseară/ ni s-au amestecat dinții/ cămașa miroase/a transpirație de negri-/ negrii striviți  la metrou/ de tonele de bumbac”. (Anca Șerban-Gaiu)

Cenaclistul își îmbracă hainele de lectură. Cronica semnată de el a anunțat în ziar că azi citește în cenaclu. Își împrăștie textele cu cerneala de imprimantă încă umedă. De obicei ia autobuzul până la Parfumul Teilor, dacă-i frumos, merge pe jos. Ajunge în holul ziarului „Viața Liberă”. Ceasul de pe perete arată șase și cinci. Aprinde becuri, apasă toate întrerupătoarele. Împinge canapeaua mare din vinilin negru până la măsuța pe care stă lipit cu scotch anunțul cu fumatul interzis. Împinge și fotoliile. Se așază la măsuța tăcerii și își așteaptă colegii recitind textele în gând, cu intonație. Ceasul de pe perete a trecut de șase jumate. Nimic nu se mișcă, nimic nu pleacă, nimic nu vine, doar de pe strada Domnească, prin ușa închisă, se aude câte-un troleibuz. Cenaclistul știe că trebuie să înceapă ședința, așa cum scrie în fiecare cronică de vineri. Se ridică, împrăștie pe masă cele zece exemplare ale textului, își aranjează hainele, își drege vocea și începe să citească. Măsuța tăcerii îl ascultă, anunțul cu fumatul interzis se ascunde sub foi. Încheie lectura cu mulțumesc. Se așază și canapeaua din vinilin scoate un scârțâit. Apasă butonul pixului și un pocnet mic răsună în văzduhul holului. Începe să scrie, taie cuvinte, își scrie singur cronica. Împăturește hârtia și o vâră în buzunar. Împinge canapeaua și fotoliile la locul lor. Pleacă trăgând după el ușa masivă a redacției. Ajunge pe Domnească 52, pe terasă o masă liberă, tăcută. Cere o bere, încă o bere, pentru fiecare coleg care n-a venit. Scoate din buzunar cronica neterminată și adaugă „astăzi, de la orele 18,00, citesc eu”.  
          Vinerea trecută a citit Anca Șerban-Gaiu. N-a fost singură, au mai ajuns la cenaclu: Ion Avram, Stela Iorga, Andrei Velea, Marius Grama, eu. Am fost destui cât să încăpem într-un selfie, pe care l-am și făcut. Textul Ancăi a fost bine primit de colegi. I s-a spus că e mai curajoasă, mai jucăușă (I. Avram), că reușește ca întotdeauna metafore inedite, dar parcă prea multe (A. Velea), că se vede o înclinație spre meditație (M. Grama).
          Astăzi, de la orele 18,00, citesc eu. Vă aștept la sediul Cotidianului „Viața Liberă”. Dacă nu puteți veni, am cronica deja scrisă mai sus.

Simona Toma


Marius Grama, Andrei Velea, Ion avram, Stela Iorga, Anca Șerban-Gaiu, Simona Toma