luni, 28 decembrie 2015

CRONICĂ DE CENACLU: Jocul de-a poezia

CRONICĂ DE CENACLU/ Jocul de-a poezia
Săptămâna trecută, Mădălina Bejan ne-a citit un grupaj consistent de poezii, care, după cum aceasta a afirmat, sunt inspirate din zona filosofiei.
Ana Maria Panagatos e de părere că autoarea reuşeşte să transmită o stare, deşi pare că realizarea artistică este numai o joacă. Ion Avram plasează textele între versificaţie şi meditaţie, specificând că există doar umbre de sentimente, care, pe alocuri, par inventate. Tributară poeziei clasice, Mădălina Bejan se avântă într-un joc al rimelor, cele mai multe forţate, nepotrivite sau improprii. Avram îi sugerează tinerei să ocolească ideea de ritm şi rimă, în condiţiile în care nu le stăpâneşte şi să se orienteze spre versul alb. Anca Şerban Gaiu consideră că poemele vin dintr-un fond livresc, stările predominante fiind de natură bacoviană şi argheziană. Stela Iorga îi recomandă să scrie în momentul în care îşi doreşte cu adevărat să se îndrepte spre poezie şi afirmă că poemele nu au prins-o, fiind rezultatul unei cochetării cu rima. Totuşi, aceasta observă spiritul viu şi unda de intuiţie ale autoarei. Lorena Naltabar crede că poemele sunt reuşite, simple şi că sunt încărcate de un sentiment puternic. Simona Toma consideră că poeta pare că se ascunde, fiindu-i teamă de a se arăta prea mult în text. Octavian Miclescu e de părere că autoarea încearcă să şocheze şi că supraliciteze setimentul. Grupajul adus, spune acesta, este ca un "convoi absurd de sentimente", vers preluat din poezia "Nerăbdare" a autoarei. Diana Balmuş întrevede acel "microb al poeziei adevărate", însă o îndeamnă pe autoare să-şi încerce condeiul şi în eseu sau în proza de observaţie.
Tot vinerea trecută, în cadrul flashului literar, Liviu Iulian Cocei ni l-a adus în prim-plan pe Mihai Şora, cu volumul "Despre dialogul interior", publicat în 1947, la Paris. Motto-ul cărţii, redus la o simplă interogaţie, este cheia pe care ne-o oferă Şora: "problema omului: cum să trăiască precum un arbore, fără a înceta, prin aceasta, să fie om?".
Pe 8 ianuarie, de la 18,00, la sediul cotidianlui "Viaţa liberă", citesc eu, iar flashul literar va fi găzduit de Simona Toma.
Sabina Daniela Penciu

vineri, 11 decembrie 2015

CRONICĂ DE CENACLU: Cu monstrul spre un alt stil

CRONICĂ DE CENACLU/ Cu monstrul spre un alt stil
Vinerea trecută, Marius Grama ne-a pus faţă-n faţă cu "Monstrul", un poem compus din opt părţi, care pe Radu Vartolomei l-a dus cu gândul la film noir.
Ion Avram remarcă unitatea celor opt părţi şi crede că autorul ne propune să observăm manifestările răului în lume. În plus, acesta observă o frumoasă ironie cu care autorul se detaşează de sentimentalismul din anumite pasaje. Simona Vartolomei apreciază mesajul textelor, imaginile. Andrei Velea e de părere că discursul este coerent, dar că autorul are anumite reţineri şi că ar trebui să schimbe macazul. Octavian Miclescu crede că monstrul reprezintă un nou pas în definirea stilului autorului, astfel că acum este mai meditativ, însă, pe de altă parte, el reprezintă şi societatea pe care o formăm. Titlul i se pare clasic, programativ şi recunoaşte că s-ar fi aşteptat la mai multă virulenţă. A. G. Secară îi recomandă să nu folosească cenzura specifică presei şi să insereze un pic de umor. Stela Iorga vede o distanţare între propunerea lirică şi titlu, o abundenţă de substantive şi prea mult descriptivism. Textul pare a fi un reportaj liric diluat, viteza fiind datorată enumeraţiilor. Aceasta îi recomandă autorului să fie mai puţin constatativ şi să se implice mai mult sufleteşte. Cristina Dobreanuadaugă faptul că există un retorism care merge de la sine şi obturează poezia. Textul este încărcat de numeroase metafore, care ar trebui să fie mai discrete. În flash-ul literar de săptămâna trecută, Stela Iorga ne-a făcut cunoştinţă cu Romain Gary şi al său roman autobiografic, "Prima dragoste, ultima dragoste", scris într-un registru ironic, sub forma unei confesiuni. 
Sabina Daniela Penciu
Astăzi, de la orele 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", Cristina Dobreanu va fi gazda următorului flash literar, iar mai apoi, va citi prozatorul I. Gh. Tofan.

vineri, 4 decembrie 2015

CRONICĂ DE CENACLU: Drumul spre lumea largă trece prin Corod

CRONICĂ DE CENACLU/ Drumul spre lumea largă trece prin Corod
Vinerea trecută s-a petrecut o nouă şedinţă de cenaclu „Noduri şi Semne”. A citit Ion Avram o proză scurtă şi-un fragment din romanul în lucru, „Fluviul de piatră”.
Înaintea lecturii, aşa cum se anunţase, Victor Cilincă l-a prezentat scurt pe Gabriel García Márquez. El a reuşit să împartă celor prezenţi o declaraţie de mare admiraţie față de scriitorul columbian, care a deschis o noua poartă spre evoluţia romanului.
Mă voi întoarce la Ion Avram, spunând că lectura sa nu ne-a luat prin surprindere. Acesta nefiind un lucru rău, pentru că ne-am aşteptat să avem o seară frumoasă. Pot spune că părerile, într-o anumită măsură, par a fi rostite de aceeaşi gură. Ioan Gh. Tofan şi-a adus aminte de drumurile spre "ţară", de copilărie. Stela Iorga a remarcat duioşia autorului aplecată în texte şi faptul că acţiunea nu este scăpată deloc de sub condei. Marius Grama l-a văzut pe Ion Avram îmbrăţişându-şi copilăria, într-o avalanşă de sentimente calde, cu adevăruri redate simplu, fermecător, care-ţi taie respiraţia. Carmen Neacşu a fost prinsă în muzicalitatea textelor. Gândindu-mă la asta, cred că propoziţiile scurte, de multe ori eliptice de subiect, de predicat, dau un ritm muzical aparte. Victor Cilincă şi-ar dori să-l vadă pe Ion Avram tradus, pentru că, după părerea lui, cele scrise pot încăpea în orice colţ al lumii, chiar şi într-o antologie, fără prea mari eforturi făcute de un traducător.
"Că şi el, salcâmul, m-o fi privind cu ochii lui de salcâm şi-o fi gândind cu gândurile lui de salcâm: Iată omul meu cel singur!, o fi gândind. Cum umblă el de acolo-acolo prin ogradă cu gândurile lui de om, privind stânga, dreapta cu ochii lui de om! Privindu-mă. Că-l ştiu de când se căţăra după cuiburi îmbrăţişându-mă, îmbrăţişându-l cu ramurile". (Ion Avram)
Simona Toma
P.S. Astăzi, tot la orele 18 trecute fix, la sediul cotidianului „Viața liberă”, ne citeşte Marius Grama. Şi, după noua regulă, Stela Iorga pregăteşte ceva.