Poeme tăiate până în suflet

ca un anotimp/ cu ploi pictate pe ziduri albe/ decupez o fereastră/ spre mine/ ca să te regăsesc (Sabina Daniela Penciu, I)

          Sabina Daniela Penciu, una dintre tinerele poete ale cenaclului nostru, ne-a citit vinerea trecută zece poeme pline de frămîntare și însingurare. Dacă pînă acum, așa cum am mai spus și într-o altă cronică, scria prea aproape de suprafața hârtiei nereușind să se desprindă de nevoia de a clarifica stările precum niște zorzoane, de această dată a venit cu un suflu nou, de parcă Sabina Penciu a găsit o unealtă de tăiere adâncă până în miezul sufletului.

Ion Avram : „Poeme întregi, grele, sensibile, care sunt de cele mai multe ori în vecinătatea morții. În ciuda unei întunecimi, infabilul salvează încărcătura de tragism. E o poezie adevărată”.

Victor Cilincă: „O întunecare, autorul e un adult cu suflet de copil, găsește modalitatea de a spune și altfel. Există și lucruri banale care sunt salvate de celelalte reușite. Știe să construiască un balans între epic și liric”.

pe zăpadă/ am scris/ atâția pași/ care n-au ajuns/ vreodată/ la tine

Stela Iorga: „M-a bulversat profunzimea textelor, sunt aproape de o mică maturitate artistică. Lirică de dragoste cu glisări între cer și pământ, e o pseudomistică, extazul mistic se realizează când în afara, când în înăuntrul lui Dumnezeu. Este vorba despre o prospețime a unui dicteu liric. Chiar dacă există truisme, autorul le redirecționează spre inedit”.

încep să nu mai exist/ căci nu mai am loc în mine/ de atâta singurătate

Cezar Amariei: „Îmi place că are voce, are pasaje întregi perfecte. Contează că are o direcție personală”.

Marius Grama : „Reușește să se exprime așa cum nu a reușit până acum. Este cea mai bună poezie pe care a citit-o în cenaclu”.

Cristina Dobreanu: „Nu fuge de expresii comune, nu caută să impresioneze, are o exprimare frustă care merge la țintă”.

Anca Șerban-Gaiu: „Lirismul punctează foarte bine stările eu-lui liric. Prin simplitate face din moarte un lucru firesc, la îndemână. Autorul e împlinit, liniștit și exorcizat”.

timid acum/ stau cu fața în palme/ să-mi ascund chipul/ de haita de himere/ ce are să vină.

                                                                                             Simona Toma

P.S. Astăzi, pe la orele 18,00 trecute fix, la sediul Cotidianului „Viața Liberă”, citesc eu.