„Prințesa de cleștar” apucă piatra de mâini și o ridică
cu toată puterea inimii ei, în aerul plin de gâze fericite și de efemeride,
care-și trăiesc fericirea de-o clipită, și suflă peste piatra morocănoasă, și, deodată, piatra se crăpă, și din ea se ivi „Johann cel credincios”… (Stela Iorga, Johann)
Săptămâna trecută, Stela Iorga ne-a
propus o lectură interesantă a unor „Povești mici, pentru oameni mari”; dintre textele
prezentate, fiind trei la număr, au fost două (re)interpretări/ (re)aranjări
ale basmelor literaturii universale. Ion
Avram a spus că sunt „trei parabole dulci-amărui cu o plinătate de
înțelesuri, cu multă sugestie și închipuire, au trimiteri la real și la
nostalgiile omului, un fel de elogiu adus neîmplinirilor”. Victor Cilincă a văzut în poveștile
Stelei Iorga „niște eseuri care se joacă în povești cunoscute; mă fascinează acest joc, e o idee
interesantă, originală; tonul, în general, e de poezie, dar uneori se lovește
de duritățile cunoscute ale autorului, acest contrast mă neliniștește, sunt
povești spuse poetic, eseuri și poezie”. Marius
Grama a urmărit greu unele fraze lungi, a mai găsit niște epitete la
îndemână și „multă poezie care nu transformă aceste texte într-o proză bună”.
Lui Tudor Neacșu i s-au părut „prea
condensate, prea multe simboluri, sunt niște pedepse, niște recuperări cu o
încărcătură literară prea mare; aici nu se mimează nimic și nu există niciun
sentiment simulat”. Ancăi Șerban i
s-a părut că ștacheta a fost prea sus ridicată. a. g. secară a văzut o „reconstrucție a magiei, niște esențe prea
tari (…), lipsește puțin ca să fie perfect, pentru că toți știm marca Stela
Iorga”. Andrei Velea a avut o problemă
cu logica unui text, dar autorul a pus-o pe seama necunoașterii poveștii de la
care s-a pornit interpretarea. Octavian Miclescu așteaptă să vadă cum se
desfășoară noul tonus al autorului și cum evoluează viitoarele texte, și
autoarea, în această paradigmă. Cronicarul ar mai adăuga că fantezia
reinterpretării poveștilor zboară prea mult în lumea celor mari și, poate, dacă
frâul scrisului Stelei Iorga n-ar fi atât de strâns, ar lăsa mai mult loc
visului într-un spațiu în care poți crede că totul este posibil.
Simona
Toma
P.S. Vineri a venit cu dramaturgie, tot la orele 18 trecute fix, la sediul
Cotidianului Viața Liberă, Marius Chiru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu