duminică, 2 martie 2014

Fantasticul convențional la Stela Iorga



„Prințesa de cleștar” apucă piatra de mâini și o ridică cu toată puterea inimii ei, în aerul plin de gâze fericite și de efemeride, care-și trăiesc fericirea de-o clipită, și suflă peste piatra morocănoasă, și, deodată, piatra se crăpă, și din ea se ivi „Johann cel credincios”… (Stela Iorga, Johann)

          Săptămâna trecută, Stela Iorga ne-a propus o lectură interesantă a unor „Povești mici, pentru oameni mari”; dintre textele prezentate, fiind trei la număr, au fost două (re)interpretări/ (re)aranjări ale basmelor literaturii universale. Ion Avram a spus că sunt „trei parabole dulci-amărui cu o plinătate de înțelesuri, cu multă sugestie și închipuire, au trimiteri la real și la nostalgiile omului, un fel de elogiu adus neîmplinirilor”. Victor Cilincă a văzut în poveștile Stelei Iorga „niște eseuri care se joacă în povești cunoscute;  mă fascinează acest joc, e o idee interesantă, originală; tonul, în general, e de poezie, dar uneori se lovește de duritățile cunoscute ale autorului, acest contrast mă neliniștește, sunt povești spuse poetic, eseuri și poezie”. Marius Grama a urmărit greu unele fraze lungi, a mai găsit niște epitete la îndemână și „multă poezie care nu transformă aceste texte într-o proză bună”. Lui Tudor Neacșu i s-au părut „prea condensate, prea multe simboluri, sunt niște pedepse, niște recuperări cu o încărcătură literară prea mare; aici nu se mimează nimic și nu există niciun sentiment simulat”. Ancăi Șerban i s-a părut că ștacheta a fost prea sus ridicată. a. g. secară a văzut o „reconstrucție a magiei, niște esențe prea tari (…), lipsește puțin ca să fie perfect, pentru că toți știm marca Stela Iorga”. Andrei Velea a avut o problemă cu logica unui text, dar autorul a pus-o pe seama necunoașterii poveștii de la care s-a pornit interpretarea. Octavian Miclescu așteaptă să vadă cum se desfășoară noul tonus al autorului și cum evoluează viitoarele texte, și autoarea, în această paradigmă. Cronicarul ar mai adăuga că fantezia reinterpretării poveștilor zboară prea mult în lumea celor mari și, poate, dacă frâul scrisului Stelei Iorga n-ar fi atât de strâns, ar lăsa mai mult loc visului într-un spațiu în care poți crede că totul este posibil.

                                                                             Simona Toma

  P.S. Vineri a venit cu dramaturgie, tot la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului Viața Liberă, Marius Chiru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu