Lectură Simona Toma

***

o dureau tălpile. mergea încontinuu pe drumuri şerpuite. printre maşinile parcării fuma ţigară de la ţigară. îşi simţea lacrimile împietrite în esofag. o zgîriau pe dinăutru. deja uitase că aşteaptă. mai privea uneori prin crăpătura uşii de la intrare. să nu piardă clipa. să n-o piardă. pe cine aşteptaţi sau aşteptaţi demult, erau întrebările la care trebuia să răspundă şi ea doar ridica din umeri. ridica din umeri şi cînd îi suna telefonul. portarul i-a făcut un semn discret că poate intra. în faţa liftului brancardierii îi purtau mama pe o lectică ruginită. părea un prunc pămîntiu înfăşat într-un cearşaf verde. mîna îi tremura mîngîindu-i pielea capului. cine e bolnava a întrebat unul dintre brancardieri. a ridicat din umeri, nu mai ştia cine e. mai apoi zilele ei au curs altfel.

***

toate aceste lumi

se întîmplă

deodată

într-un punct de rouă

glob de sticlă

privit dinăuntru

***

toţi

pe rînd

Shiori Matsumoto

îmi decupează conturul     

cu ticăit de unghieră

prevestind că

are să-mi crească

în loc de inimă

o lună plină

***

vîslesc vînez urc

şi astăzi mor

iar dintre toate ce tu vezi

e cerul tăcut

al zîmbetului pe buze

***

pleoapele se vor lăsa

peste scaunele pe care ai stat

peste cănile din care ai băut

peste cuvintele pe care le-ai scris

gîndul acesta se desface mereu

ca un boboc în frunte

***

ziua de azi e un

pod cu umbre albastre

ce se roteşte

peste oraşul

ce-l mai trag

din cînd în cînd

după mine c-o sfoară

***

bufonul

vine în fiecare seară

mă învaţă

cum să fac salturi mortale

în picături de apă

***

pescarii dau la somn

bleop

bleop

pescăruşii oftează şi

trec mai departe

***

măştile astea

cu mîini şi picioare

Shiori Matsumoto

numai bune de agăţat pe pereţi  

se închină la

turle de biserici

unii se închină şi

pe furiş

cu limba

probabil că

şi cel ce se scobeşte

cu unghia între dinţi

***

cuvintele tale

rămîn înfipte

stau drepte

în mine

ca nişte cruci

***

uneori sunt iaz

pentru

lebede albe

plutind alandala

singurătate pe băţ

aglaya loveşte în pietre
ele sar
multicolore din vîrful pantofului
ca bomboanele skittles

tot aşa
cînd se plictiseşte
trage de capăt un nor
îl rupe în două

îl legăm
eşarfă la ochi
apoi pieptul  se deschide

să ne uităm
în noi
firesc

ca la bibelourile din vitrină

ca acum

cînd pe dinăuntru
socotesc pe degete
rochia mea carusel prinsă la un colţ
sunt doar o căptuşeală
ea mă acoperă
cu poalele ei lungi
îmi face bătături

                                                         Simona Toma