sâmbătă, 13 august 2011

Poveste în bucăți de sticlă colorată

Friedensreich Hundertwasser, Case galbene...

Mers în zigzag

când berzele cuibăresc pe inima balon cu heliu
legat la deget cu șiret
ies fluturii albi în picioarele goale
joacă șotron cu aripi pătulite în buzunare

cum văd că stai cu falca în palmă sau pe coate
ca îngerii lui rafael

vine și marea adusă de copii în găletușe
nisip sirene crabi un inorog oprit în copite
nedumerit dacă  ai venit sau tocmai am plecat



Cântec de colivie

tot fie de pe vremea când eram mergători și înnoptam pe spate
cu arcul întins înfășurați în stuf ca niște coconi
respiram din aripi cu pene de pelican
sau de pe vremea când buddha atingea cu pălăria șarpele cu ochelari
iar cerul adormea cu obrazul în curcubeie
la zornăitul inelelor din degete de pirat
să tot fie de atunci acest gângurit cu gât de lebădă
când încă lăcustele se lovesc prin zăbrele cu fruntea de noi
liliecii din peșterile cu capul în jos



Echilibristică

așa supărat era de parcă îi căzuse un dinte
mi-a zis ia-ți umbrela cară-ți gândurile
și mi-am legat limba de șiretul pantofilor
cu părul prins de vânt în codițe
am măturat stele cu șa pe spate cu mâinile

bufonul ce râde într-o parte
mângâiat pe burtă de o zână
mi-a zis ce mare ai crescut
ce preafrumos aduci din vale
gălețile cu apă de la fântână




*
te iubesc
ca și cum aș cădea
de la înălțime
și conturul de cretă de pe asfalt
ar continua să te caute
pe bicicletă prin parcuri



eu virgulă tu virgulă încă ceva

trăim în lătratul unui câine
ca un balon de săpun pe care îl rotim
cu palmele genunchii
privim lumea alungită
până ajunge un punct în oglinda de bâlci
apoi din această alergare în roată de hamster
să urmăm între virgule precum șirul lui fibonacci
eu sorbindu-ți cu zgomot diminețile
tu să deschizi ferestre locuind mereu pe altă stradă
eu să prind așternuturile hamace de stele
tu să verși amiezile din sandale


Friedensreich Hundertwasser, Insula pierdutelor dorințe



Rotițe cu spițe


*
cățărat pe spinări de libelulă
măsori cu cotul
liniștea  măr văratic ce se izbește
cu bătăi de pendulă  între coaste

*
legată de glezna ta dreaptă
pe firul ariadnei
fac podul în salturi mortale
răscolesc cu bombeul
frunze de treflă de-o palmă

*
ieri mama a rupt
urechea curcubeului și-a împletit-o
astazi cu degetul în nas a surprins soarele
și l-a îndesat  în buzunare

*
noaptea
pisica de catifea bătută în pietre prețioase
se plimbă printre giruete adormite

*
când tata sparge lemne face focul
trosnește sub tălpi prispa
scot din poșetă
Friedensreich Hundertwasser, Exod în Spațiu
cumpăna fântânii și fluier







Carusel

într-o dimineață
(normal că era dimineață),
o fată care nu purta număr mare la pantof și cu zodia potrivită
a luat un tren la subsuoară și a pornit la drum.
a mers și-a mers,
și tot a mers, 
în gări elibera fluturi,
proba pălării mari ca niște torturi cu cremă de lămâie,
culegea maci și nori de la geam și le așeza în poșetă
lângă
cioburile de sticlă colorată pe care o să le folosească odată,
penele de lebădă din care își va face perne,
lângă pintenii pentru inorogi știrbi,
șiretul de yoyo pentru luna plină,
și alte lucruri trebuitoare
cum ar fi chiar
evantaiul perfect asortat la serile de liliac
a mers și-a mers,
și tot a mers,
câteva ore fără sferturi,
până a ajuns la o mare, mare,
cea mai mare gară
"tiiii, ce cea mai mare gară am găsit!
trebuie să fie pentru umflat rochii rotite în învârtite"
după ce și-a încheiat aplecată cataramele pantofilor,
a început să se rotească,
tare,
tare
și mai tare,
acum părea rochia umflată
o sfârlează
cu mainile ridicate
și tot așa cum se rotea,
tare,
tare,
și mai tare,
s-a oprit de ceva.
au văzut
ochelarii ei opriți din învârtite
cu ramele cu rândunici din poze lipite
că lucrul de care se împiedica
era cineva
"scuzați-mă, vă rog,
mi-ați pus piedică
sau eu m-am oprit brusc
chiar lângă dumneavoastră?"    
                                               Simona Toma




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu