Debut (în perioada studenţească): în România literară nr. 31/1997
Publicat în reviste ca: România literară nr. 45/1998, Facla Literară, Eminescu
nr.3/2000 Dunărea de Jos,Antares, Plumb,Spaţii culturale, Litere, Boema etc. şi prezent în revistele locale (Anuntzul Tecucean, Kairos etc.)
Profesia: manager I.T. redactor în perioada 1999- 2000 la Facla Literară, redactor
la revista studenţească Trepte în perioada studenţească şi membru fondator în
colectivul redacţional al revistei Tecuciul Literar-Artistic
Volume publicate:
Muream Vorbelor (versuri) Editura Napoca Star, Cluj, 2001
Numen. Gestul Drumului (poezii), Editura Napoca Star, Cluj, 2001
Monedele Tristhaliei (versuri), Editura Napoca Star, Cluj, 2002
Valsul Vocalei (versuri), cu o prefaţă de Paul Sân-Petru, Editura Napoca Star,
Cluj, 2005
Graiul cu accent de mort (versuri), Editura Napoca Star, Cluj, 2007
Aristocraţia foielii (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2008
Poetul miazănoapte (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2010
Mănuşi pe nisip (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2010 (decembrie)
Poeme înnorate (poeme), Editura Napoca Star, Cluj, 2011
Autor cu drepturi depline pe site-urile literare www.hermeneia.com,
www.poezie.ro şi reţeaua literară
Membru U.S.R din iunie 2006
dj remember
tu desenezi un trandafir întins între fulgere
cu gesturi largi
ca şi cum ai zbura
nu te cunosc vorbim despre iluzii
până când noaptea ne încetineşte
sunetele
deasupra corpurilor
glasul tău cântă sub clarul întunericului
şi un geamăt auriu
se desprinde
de patul în care
am înviat
da sunt excentric într-un oraş apus
cumpăr frunze
pe o alee întunecată
până când se va găsi cineva
să mă aresteze
doar urme de cauciuc pe asfalt
erau acele ninsori din martie la munte lili zicea
că e lapoviţă eu nu ziceam nimic vroiam un mars
şi o cafea caldă
ascultam ordinary world
benzinăria gălbuie în noapte semăna cu un lan iluminat
când am ieşit să mă dezmorţesc
aerul intră în mine ca un tanc pe şenile
mai vrei ceva? sergiu a venit cu cafelele şi marsul
maşina neagră porni la drum
mai avem două ore până în pasul merişor
lili era vizibil fresh după cafea
am mers bine zisei într-o pauză de muzică
portbagajul plin cu pulovere tricotate visa
un moment de relaxare oblic se lăsă
ca un ciocan în aer oprit
la colţul parbrizului îşi făcea loc o pată lăptoasă
lângă un izvor termal
pe marginea păstrăvăriei arunca bucăţele de covrigi
rar
uitase că peştii nu sunt porumbei
femeie bătrână ca soarele
în care impresiile erau liniştite
sub sacoul ponosit
trase aerul adânc în piept părea sărat
se dezechilibră uşor
apoi strănută cuprinsă de un fior
în jurul bazinului nu mai erau oameni
mototoli un şerveţel
pe bancă îşi lăsase poşeta
femeie calmă ca luna
hrănea apa
pentru că era iarnă
iar acasă nu o mai aştepta nimeni şi nimic din ce iubise
oceans house mirror
mi-e dor de tine ca de lampa cu petrol a bunicilor
în nopţile vechi
prăfuite
scârţâitul unei balamale pare a fi mersul
unui înger
iau pixul în gură
mă pun pe burtă în pat
şi îţi traduc acest track cu durerea grea
pe care o cresc singur
de când plecai în microbusul aglomerat
zâmbeam amândoi
era bine
eram frumoşi
mi-e dor de tine ca de o melodie ce se duce departe
nu ştiu unde se duc melodiile
eu stau pe pat
mijesc ochii şi fredonez
dacă ai reveni îmi spune cântecul
dar eu tac mormânt
apoi din mine intră un frig albăstrui
în pustietatea imensă şi liniştită a camerei
ca un violoncel
nu mai am putere asupra mea
şi nici nu mai vreau
măceşe zdrobite
mă simt bine când ninge
lipit de calorifer
cu ochii stinşi
aud ritmul acelor fulgi
cum acoperă
gunoaiele din tomberoane
e vremea când schimb hainele
şi drumurile se pot bloca
nimic nou
vreau brad înalt
pentru a vibra
în avalanşa de musafiri
un pic răcit
sorb încântat ceaiul fierbinte
sunt ghena albă
câinii mei
rup amintiri
pe jumătate vii
weed room
cred că ascultam jazz şi
muşcam dintr-o felie de pepene galben
mi-era lene
(cum de altfel bunăoară putea să nu-mi fie)
ajunsesem să uit de ce sau pentru ce
dar mă simţeam bine
aveam acel sentiment pe care îl ai când ajungi undeva
şi îţi scuturi bocancii de zăpadă
sau de praf cam asta simţeam
în cameră era şi linişte şi toate pluteau
şi mai era un pic soare
dar eu nu mai priveam de mult soarele la apus
toate continuau într-un mod pe care îl doream
prizele musteau de energie însă mie mi-era lene aşa că
nu m-am uitat prea mult la ele
insistam pe o copertă decolorată şi mare era
cu un colţ îndoit uzată pentru nimeni
acesta e adevărul îmi spuneam şi oftam
zeama mi se scurgea pe bărbie galbenă şi dulce
mă ştergeam cu mâneca
din noiembrie vor rămâne pete mari pe covor
a trecut şi octombrie balansându-se pe aer
eram ataşat de luna asta
inventam un limbaj
ca elfa sau aşa ceva
iluziile s-au spart
pahare într-un tsunami
pocnetul lor a ţiuit
cu precizia unui delfin dresat
ce să zic
s-au demolat multe clădiri
oamenii umblă tot mai zgribuliţi
morţi discrete
cumpărăturile variază foarte puţin
oraşul mă simte dar
eu sunt retras
în mulţimea ocupaţiilor mărunte
nu reuşesc să mă mint
la fel de eficient ca moartea
4 de embrie
două corpuri dansează în beznă
ramuri aprinse
într-un spaţiu necunoscut
de unde pleacă ameţită
mătasea albă a pielii
what a wonderful world
e o poveste simplă fără broderii
hainele care cad
îmi amintesc de acest septembrie
de parcuri de apartament de taxiuri
atunci mă desprind mă las întins inert
căldura ta mă surprinde
ca un atentat văzut de la geam
întâmplător
unde luna fumegă
dintr-o pipă mare cât noaptea
casc de somn sunt într-o flacără
de gaz metan
şi chipul tău stins printre aşternuturi
îmi îmbolnăveşte plăcut trupul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu