câtă iubire/ era în deauville/ focile se sărutau pe mustăţi/ şi băteau jucăuş/ din aripioare/ săltând de burţi ’nainte/ totul strălucea/ în blana lor udă/ pretutindeni te puteai oglindi/ ca în soare/ vai cât de multă dragoste era/ şi noi doi eram în ea/ azi din găvane ude/ oceanul se năpusteşte spre deauville/ şi viaţa musteşte a disperare.
(Stela Iorga – vals bolnav)
„Dacă volumul care se proiectează va avea aceeaşi tensiune şi valoare precum în grupajele pe care le ştiu, va fi o capodoperă. Rar folosesc acest termen. O percepeam pe Stela Iorga ca pe o anticalofilă. În plan literar. Aici dovedeşte că poate fi şi calofilă, având o anumită căldură – de după-amiază pe plajele unei mări universale, unde Deauville are valoarea unei aşezări arhetipale, amintind de fabulosul ţinut Macondo a lui Màrquez sau, prin dansurile macabre, de lumea lui Juan Rulfo, mexicanul. Este picturală, este – dacă vreţi – impresionistă. Dacă există un purgatoriu (nu, neapărat, al literaturii) şi ajungi acolo, imaginaro-realist, orice iubitor de literatură te va trimite la Deauville-ul Stelei Iorga.” (a.g. secară)
„Un tărâm al vieţii şi al morţii în acelaşi timp, un concubinaj între viaţă şi moarte susţinut de iubire; reuşita textelor vine din atmosfera tristă, apăsătoare, dar salvată de mici aspecte – mai mult sau mai puţin inedite – ale existenţei; să evite expresiile prea explicite şi unele repetiţii nepotrivite.” (Anca Şerban Gaiu)
„Textele mi-au indus o stare de linişte interioară – ca un medicament calmant.” (Sabina Penciu)
„Versurile prea directe, prea explicite şi unii termeni repetaţi nu mai lasă loc sugestiei.” (Cristina Dobreanu)
„Densitatea poemelor nu ajută textele care, de altfel, mi-au plăcut.” (Nicoleta Onofrei)
„Are consistenţă şi coerenţă; este printre puţinii noştri scriitori cu un univers poetic; este un autor care merită succesul, dar nu-l poate avea – de parcă, i s-ar interzice; un maestru al picturalului; fantasticul se face cunoscut prin energiile sale, prin stihiile sale – una dintre stihii ar fi chiar textul; Stela Iorga mi se pare un campion al impresionismului; picturalul aduce textul la viaţă, te ajută să vezi universul textului; este un pictor de cuvinte, de sentimente; a părăsit reziduurile de academism, excesul de lirism şi scrie înţesat de suflet. Viaţă, nu artificiu, nu modernitate!” (Mirel Floricică)
Ion Avram
Vineri, de la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, va citi Anca Şerban Gaiu.
(Stela Iorga – vals bolnav)
„Dacă volumul care se proiectează va avea aceeaşi tensiune şi valoare precum în grupajele pe care le ştiu, va fi o capodoperă. Rar folosesc acest termen. O percepeam pe Stela Iorga ca pe o anticalofilă. În plan literar. Aici dovedeşte că poate fi şi calofilă, având o anumită căldură – de după-amiază pe plajele unei mări universale, unde Deauville are valoarea unei aşezări arhetipale, amintind de fabulosul ţinut Macondo a lui Màrquez sau, prin dansurile macabre, de lumea lui Juan Rulfo, mexicanul. Este picturală, este – dacă vreţi – impresionistă. Dacă există un purgatoriu (nu, neapărat, al literaturii) şi ajungi acolo, imaginaro-realist, orice iubitor de literatură te va trimite la Deauville-ul Stelei Iorga.” (a.g. secară)
„Un tărâm al vieţii şi al morţii în acelaşi timp, un concubinaj între viaţă şi moarte susţinut de iubire; reuşita textelor vine din atmosfera tristă, apăsătoare, dar salvată de mici aspecte – mai mult sau mai puţin inedite – ale existenţei; să evite expresiile prea explicite şi unele repetiţii nepotrivite.” (Anca Şerban Gaiu)
„Textele mi-au indus o stare de linişte interioară – ca un medicament calmant.” (Sabina Penciu)
„Versurile prea directe, prea explicite şi unii termeni repetaţi nu mai lasă loc sugestiei.” (Cristina Dobreanu)
„Densitatea poemelor nu ajută textele care, de altfel, mi-au plăcut.” (Nicoleta Onofrei)
„Are consistenţă şi coerenţă; este printre puţinii noştri scriitori cu un univers poetic; este un autor care merită succesul, dar nu-l poate avea – de parcă, i s-ar interzice; un maestru al picturalului; fantasticul se face cunoscut prin energiile sale, prin stihiile sale – una dintre stihii ar fi chiar textul; Stela Iorga mi se pare un campion al impresionismului; picturalul aduce textul la viaţă, te ajută să vezi universul textului; este un pictor de cuvinte, de sentimente; a părăsit reziduurile de academism, excesul de lirism şi scrie înţesat de suflet. Viaţă, nu artificiu, nu modernitate!” (Mirel Floricică)
Ion Avram
Vineri, de la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, va citi Anca Şerban Gaiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu