miercuri, 16 februarie 2011

NEVINOVĂŢIE LITERARĂ

Sunt trecător prin viaţă/ şi-acum îmi pare rău/ c-aş vrea eternitatea/ s-o pun la pieptul tău/ şi nici atuncea poate/ nu voi putea de-ajuns/ să te iubesc pe tine/ să te ridic mai sus./ Acolo printre stele/ cred că-i nimerit/ să străluceşti ca ele/ să fii în infinit..
(Costel Grecu – Resemnare)
„Texte vulnerabile. Trebuie tăiat nodul gordian şi spus că este poate naivitate, poate candoare – dar, sigur, nevinovăţie literară; pentru cei cu pielea literară tăbăcită - aceste texte scârţâie, deşi au o anume sinceritate şi trăire; are şi imagini şi expresii bune – prea puţine – care nu sunt de strictă actualitate, în sensul lecturilor.” (A.G. Secară)
„Nu se ridică nici măcar la înălţimea paşoptiştilor - şi mă simt nedreaptă faţă de paşoptişti când spun asta; încercări de versificare şi... atât.” (Anca Şerban Gaiu)
„Literatura nu este deschisă pentru toată lumea; nu ştii cine intră, cine iese şi cine rămâne; avem de-a face cu o sinceritate şi trăire puternice, dar neconcretizate literar; demersul nu şi-a găsit finalizarea.” (Stela Iorga)
„În afară de o anume muzicalitate care ţine de lirism – nu găsesc nimic; se vede o anume sensibilitate – dar atât.” (Gelu Ghemiş)
„Să evite cuvintele care exprimă tema: pentru tema iubirii, de exemplu, să evite cuvinte ca dragoste, iubire, amor – de care în textele din seara aceasta se face prea mult caz; poate că i-ar reuşi mai bine să descrie starea, s-o decanteze, s-o distileze; să evite cuvintele mari; trăirea trebuie sugerată; să leviteze, cumva.” (Nicoleta Onofrei)


Ion Avram



Vineri seară, de la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Laurenţiu Pascal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu