duminică, 6 iunie 2010

Poezii de Cristina Dobreanu

 Moto: “A fi este o fiinţă iar nu o fire.”
 (N.Stănescu)



***

se întunecă
nămolul nămol suge
cum ape spre ape cresc
în dulce somn
se poartă jivina
printre maluri
la răscruci o gheară
râcâie crusta
piatră în piatră lovind


***

pipăie jivina prundul
mărunte stele stinse
alege şi înşiră
ca pentru un cer
în spaţii de tăcere
fulgere se aprind
plouă între maluri
şi ochii jivinei
se spală de pământ


***

îşi numără paşii jivina
drum nici nu era
un abur doar
prin ochii de zgură
dinlăuntru sau dinafară
jivina îşi roade malurile


***

pustiu e câmpul
o coală nescrisă
ici colo o pală
mişcă aerul a încropire
jivina paşii îşi îndreaptă
pe-un pământ ce abia se aşază


***                 

negreala
de pe pleoape
dusă fu de ape
jalnică zoaie
înmuiat şi mortarul
ca un chip scurs
şi-n sticla curată
se opinti sfioasa vietate
capul de să scoată-n lume

Un comentariu:

  1. nu ti se pare ca prea de multe ori jivina si namol?
    ca sa nu mai spun de gheara si racait, care suna atat de oldschool (si nu intr-un sens bun) incat nici nu-ti mai vine sa citesti restul textului.

    ana

    RăspundețiȘtergere